Victor Socaciu – Alpinistul
Muzica: Victor Socaciu
Versuri: Victor Socaciu
Omu-i carne și vis
Și în tot ce e scris
Îndrăznește în viață mereu.
El gândește în mers,
E un mic univers,
Și nimic nu îi pare prea greu.
Fruntea azi o cobor
Într-un fel de onor,
Către omul ce urcă mereu.
Alpinist i s-a spus,
Și de acolo de sus,
Pare om dar e parcă și zeu.
Omule tu ți-ai zis,
Mai sus tot mai sus,
Chiar și singur sub stele.
Rămân alpinist,
Și când urc eu exist.
Mai sus tot mai sus,
Chiar și singur sub stele.
Rămân alpinist,
Și când urc eu exist.
Prin ce faci tu rămâi,
Și ești chiar cel dintâi,
Ce în Raiul – Pământ a ajuns.
Cât înalți gândul tău,
Peste oricare hău,
Dai un sens și chiar vieții răspuns!
Esti curaj și ești vis,
Ești înalt și abis,
Treci frânghiile chiar peste nori,
În rucsac ne-ai luat,
Cu sărac și bogat,
Și riscăm să fim nemuritori.
Omule tu ți-ai zis,
Mai sus tot mai sus,
Chiar și singur sub stele.
Rămân alpinist,
Și când urc eu exist.
Mai sus tot mai sus,
Chiar și singur sub stele.
Rămân alpinist,
Și când urc eu exist.
Și din apă și lut,
Dumnezeu te-a făcut,
Și apoi sufletul ți l-a sfințit.
Ți-a mai spus să-ndrăznești,
Dar mai mult să iubești,
Și-atunci pururi vei fi izbăvit.
Pentru drumul cel drept,
Iei toți munții în piept,
Alungând orice teamă din gând.
Între oameni te-așezi,
Între oameni visezi,
Și-ți duci crucea mereu sângerând.
Omule tu ți-ai zis,
Mai sus tot mai sus,
Chiar și singur sub stele.
Rămân alpinist,
Și când urc eu exist.
Mai sus tot mai sus,
Chiar și singur sub stele.
Rămân alpinist,
Și când urc eu exist.
Mai sus tot mai sus,
Chiar și singur sub stele.
Rămân alpinist,
Și când urc eu exist.
Și când urc eu exist.
Și când urc eu exist.
