Victor Socaciu – Condiția umană
Muzica: Victor Socaciu
Versuri: Adrian Păunescu
Condiția umană e-n pericol, deci,
La trist final de secol douăzeci
Nu numai armele care ne-au podidit,
Ci faptu-ngrozitor că le-am gândit.
Înseamnă că primejdia e-aici, în noi,
Degeaba amânăm acest război,
Pericolul va trece numa-n clipa când
Ne vom spăla pe creier de-acest gând.
Ce bine poartă, iată, ca pe-un dulce dar
Gioconda, azi, vestonul militar,
Pământul are un miros de glonte tras
Și surdomuții se întrec la glas.
Tic tac, trecu un veac
În nebunia fără leac.
Un veac într-un tic tac,
Secunda mamii lui de veac
Natura e bolnavă de împrejurări
Și lumea-i numai ierarhii și scări,
Pământul nostru însuși este tuns chilug
Și-l duc inchizitorii către rug.
Lalele pot muri și pot și învia,
Dar nu-mpușcați ideea de lalea,
Ce-i grav, nu-i răul meu și nu-i nici răul tau
Ci că ne-am învățat cu acest rău.
Tot enervăm pământul de atâția ani
Și ne mirăm că ne răspund vulcani
O să cădem cândva în Univers, în bot,
Cu scări, cu măști, cu scaune cu tot.
Tic tac, trecu un veac
În nebunia fără leac.
Un veac într-un tic tac,
Secunda mamii lui de veac.
Războaie mondiale am făcut tot noi,
Și, dacă ne-am întors din vreun război
Am fost certați, ce-am căutat la orizont,
Din pensie ni s-a scăzut un front.
De parcă noi am vrut să mergem în război,
Câți am putut să mai venim ‘napoi,
Noi am murit în Est și am murit și-n Vest
Și ne-am întors de-a dreptul în arest.
Tot noi am dat impozite la perceptori,
Trimiși la gherlă pentru trei culori,
Tot nouă ni s-a luat pământ și-acum e gol,
Tot noi cerșim nevestei câte-un pol.
Tic tac, trecu un veac
În nebunia fără leac.
Un veac într-un tic tac,
Secunda mamii lui de veac.
Chemați salvarea pe planeta de pământ,
Să vadă oamenii care mai sunt,
Chemați salvarea și pe niste doctori buni,
S-aleagă sănătoșii de nebuni.
Tic tac, trecu un veac
În nebunia fără leac.
Un veac într-un tic tac,
Secunda mamii lui de veac.
Tic tac, trecu un veac
În nebunia fără leac.
Un veac într-un tic tac,
Secunda mamii lui de veac.
