A fost cândva o țară

Victor Socaciu – A fost cândva o țară

Muzica: Victor Socaciu
Versuri: Adrian Păunescu

Poveştile spun că pe vremuri, în lume,
Trăia mulţumită de sine
O ţară cu muzica Romei în nume
Şi sângele dacic în vine.

Iar voi, cei de astăzi, iar voi, cei de mâine,
Când n-o mai găsiţi nici pe hartă,
Să ştiţi c-avea dreptul la muncă şi pâine
Şi-acum e pe linie moartă.

Aceste paragini de sursă barbară
Să nu vă jignească mândria,
Dar poate veţi crede povestea c-o ţară
Pe care-o numeam România.

Avea şi oraşe, precum avea sate,
Cu lumea muncea mână-n mână,
Ştia, amărâta, să facă de toate,
Chiar şcoală în limba română.

Cică-ntr-o vreme legendară,
Cum spune arheologia,
Într-adevăr, era o ţară
Cu numele de România.

Iar noi, bastarzi de foaie verde,
Ne mai rugăm plângând fierbinte
Ca bunul Dumnezeu s-o ierte
Şi lumea să o ţină minte.

Probabil că nu ne veţi crede cuvântul,
Veţi zice că sunt baliverne,
Dar ţara aceea, lucrându-şi pământul,
Avea parlament şi guverne.

În nume de rău nu luaţi toate-acestea,
Jurăm lăcrimând sub icoană,
Dar vrem să vă spunem, întreagă, povestea,
Că ţara era suverană.

Avea şi dezastre, avea şi durere,
Şi pâine, un pic, fiecare,
Avea şi cultură, şi case mizere,
Şi munţi, şi câmpie, şi mare.

Avea demnitate, avea cimitire,
Şi-o mitologie bizară,
Credea în dreptate, credea în iubire,
Şi lumea zicea că e ţară.

Cică-ntr-o vreme legendară,
Cum spune arheologia,
Într-adevăr, era o ţară
Cu numele de România.

Iar noi, bastarzi de foaie verde,
Ne mai rugăm plângând fierbinte
Ca bunul Dumnezeu s-o ierte
Şi lumea să o ţină minte.

Avea şi copii pe la şcolile sale,
Hotare, biserici, uzine,
Avea şi armată, avea şi spitale,
Ştia ce e rău şi ce-i bine.

Vă cerem iertare, de vorba cea proastă,
Scuzaţi-ne pentru greşeală,
Dar toată paragina asta, de astăzi,
Să ştiţi că avea Capitală.

Avea şi drapele roş-galben-albastre
Şi crucea iubirii creştine,
Voi, care nu credeţi cuvintele noastre,
Umblaţi în aceste ruine.

Astfel, veţi avea satisfacţia rară
Că nu vă învinge pustia
Şi arheologii în veacuri coboară,
Şi de sub ruine scot, iată, o ţară,
Pe care-o numeam România.

Cică-ntr-o vreme legendară,
Cum spune arheologia,
Într-adevăr, era o ţară
Cu numele de România.

Iar noi, bastarzi de foaie verde,
Ne mai rugăm plângând fierbinte
Ca bunul Dumnezeu s-o ierte
Şi lumea să o ţină minte.

One Reply to “A fost cândva o țară”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.