Victor Socaciu – Joc cărunt
Muzica: Victor Socaciu
Versuri: Adrian Păunescu
Sunt pretutindeni urme de dihănii,
S-au lustruit tălpicele la sănii,
Și viscolul pe toți ne-a refăcut.
Avem acum o altă-nfățisare
De-un alb scânteietor care ne doare
Și clopoțeii urcă din trecut.
Atât de-ar fi și-ar fi destul pe lume,
Să intri în ninsoare fără nume,
Și să te scoli bătrân și troienit
Când cerul peste tine se răstoarnă
Din alb de oase până-n alb de iarnă.
Cântând să te retragi în infinit.
Refren:
Iarna e-un joc cărunt
Joc ce ne costă mult
Nu e cu play-back
N-ai cum să mimezi,
Pe scena albei ierni
Suntem actori eterni.
Jucând tăcerea marilor zăpezi.
Mereu pe viu, mereu cu ochii-n lacrimi,
Mereu între idei, uitări și patimi,
Să nu fim robi mortalului atom,
O iarna cât copilăria noastră .
Vindecătoare, blândă și albastră,
O iarnă ca un cer de ochi de om.
Refren
Refren
Refren
Jucând tăcerea marilor zăpezi.