Victor Socaciu – Roata
Muzica: Victor Socaciu
Versuri: Adrian Păunescu
Pământul prea e plin de emigranți,
Sunt țări de emigranți, sunt continente,
Cu comis-voiajori din tată-n fiu
Biografii aproape indecente.
O roată pune Toader pe un râu
Și cumpăra un vechi dinam de moară
Și toți ai lui lumină-n casă au
Căci neamul nostru n-a-nvățat să moară.
Roată, roată, te mai inventăm o dată,
Roată, roată, și cu tine lumea toată. Roată
Mai e nevoie, Doamne, și de cei
Ce țara niciodată nu și-o lasă
Sunt milioane pe acest Pământ
Care mai știu ce-nseamnă și acasă.
Roată, roată, te mai inventăm o dată,
Roată.
Dăca-a putut acest țăran român
Să facă el, în munții lui, o roată,
Înseamnă că nimic nu e pierdut,
Nu piere neamul nostru niciodată.
Nu lămpi de la străinii geniali,
Ci dintr-un biet pârâu luănd văpaia
Ne-arată ce înseamnă să fi om
Tăranul Toader Popa din Ortoaia.
Roată, roată, te mai inventăm o dată,
Roată, roată, și cu tine lumea toată.
Roată.
El vești își ia din munți, din Univers,
Carpații lui emit pe unde scurte
Și noaptea-n somn aude-un vuiet blând,
Planeta trece pe la el prin curte.
Roată, roată, te mai inventăm o dată,
Roată.
La ora când e noapte peste tot
Se sting veiozele în Europa,
Doar un pârâu sticlește luminos
În munții somnului lui Toader Popa.
El care-a emigrat doar până-n grajd
Și până-n munții Dornei, frânt de muncă,
Mi-a spus atât: Eu am rămas aici
Că de la tata am primit poruncă!
Roată, roată, te mai inventăm o dată,
Roată, roată, și cu tine lumea toată.
Roată, roată, te mai inventăm o dată,
Roată, roată, și cu tine lumea toată.
Roată, roată, te mai inventăm o dată,
Roată, roată, și cu tine lumea toată.
Roată, roată, te mai inventăm o dată,
Roată, roată, și cu tine lumea toată.
