Victor Socaciu – Suflarea ta
Muzica: Victor Socaciu
Versuri: Adrian Păunescu
Suflarea ta aici o să rămână
O simt venind din plantele ce trec
Se-apleacă din fântână în fântână
Să mai salveze luna de înec.
Necunoscută fără de prihană
Sau prihanită de-un întreg pământ
Alergi ca un cuțit din rană-n rană
Și-ntr-una dintre ele însumi sunt.
Te du, te du
Drum bun, drum bun
Eu nu, eu nu
Știu ce să-ți spun.
Pe harta de lumină și-ntuneric
A serii noastre, te mai simt cum arzi
Și bufnițe cu ochi aprins și sferic
Ne fac pe toți mai triști, mai revanșarzi.
Fântânile iți poartă silueta
Te duci spre-adâncul locului comun
Bezmetic te-nvârteste-n cerc planeta
Și nici nu știu ce vorbe să-ți mai spun.
Te du, te du
Drum bun, drum bun
Eu nu, eu nu
Știu ce să-ți spun.
Eu nici plecarea ta n-o voi privi-o
Tu te grăbești un ultim tren să prinzi
Intraductibil îți rostesc adio
Și gura mea e plină de colinzi.
Și-astfel cum nu-ți cunosc nici rădăcina
Ca viezurele fugi în adăpost
Te-apasă-n templul tău banal lumina
Și nimeni n-o să știe cine-ai fost.
Te du, te du
Drum bun, drum bun
Eu nu, eu nu
Știu ce să-ți spun