Ștefan la Daniil Sihastru

Victor Socaciu – Ștefan la Daniil Sihastru

La începuturile studenției mele devenisem, precum multi alți tineri, din ce în ce mai activ și interesat în a face ceva pentru a schimba starea aceea a lucrurilor care ne îngrădeau voința, care ne facea să nu ne putem manifesta liber, care ne cenzura vorbele și faptele. Pur și simplu ne simțeam urmăriți, iar a spune adevărul despre lumea aceea a noastră, părea ceva periculos. Desi teama era continuu prezentă în preajma mea, m-am decis să risc.

În acel ambiental populat de compromis, îndoială, frică și trădare, îmi căutam camarazi în care să mă încred și cu care să pot respira normal în viată. Cercurile pe care începusem să le frecventez și de care mă apropiasem îmi aprindeau mari sperante în suflet și în minte. Într-o seară de toamnă a anului 1973, în casa profesorului Octavian Sassu Ducşoară (personalitate puternică și nonconformistă, strălucitor promotor al cromodinamicii în pictură), am cunoscut câțiva intelectuali care creaseră un cenaclu multidisciplinar.

Am cunoscut acolo un om care a recitat un poem de-a dreptul tulburător apartinând unui fost detinut politic român. Ne-a mai spus că fusese coleg de detentie cu autorul și că poemele lui circulau doar pe cale orala prin puscăriile Romaniei (anii ’50 și ’60). După ce m-a cunoscut foarte bine, acest om mi-a încredintat textul din care intentionam să fac un cântec. Cântecul a curs din mine, de parcă îl purtam în suflet de secole! El însă nu putea fi scos la lumină în acele vremuri. Nu am putut să-l fac public decât după Revolutia Română din ’89, dar de două ori, mi-a „scăpat” și l-am cântat (1979-Vaslui și 1983-Brasov) câtorva sute de spectatori…De fiecare dată am avut parte de explozii de aplauze, dar cu sigurantă și de înjurăturile de frica ale unora (imaginate doar de mine) că „urmările” ar putea să-i afecteze și pe cei care au fost de fată.

În 1977, Adrian Păunescu mi-a aranjat să înregistrez cantecul într-un studiou din Radiodifuziunea Română pentru a-l audia și Nicolae Ceausescu! Înregistrarea în Radio a fost cu „năbădai”. Când a auzit textul, maestrul de sunet a fugit de la pupitru!!! Dar cu ajutorul unui tehnician, am terminat, totusi, înregistrarea. Mi s-a spus, mai târziu că Nicolae Ceaușescu, după ce a ascultat cântecul, a transmis că „încă nu e cazul să fie difuzat”!
Povestea pe care v-am spus-o este, poate, hazlie, dar cântecul vorbeste despre răni din istoria României care ne mai dor încă.

Muzica: Victor #Socaciu
Versuri: Andrei #Ciurunga

Ajuns pe-o vale lâng-un râu în spume,
Așa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ștefan glăsui încet
Către Sihastrul ce-a fugit de lume.

Când auzii că trupul țării zace
M-am răsucit la #Putna în mormânt
Și-am răsturnat cinci veacuri de pământ
De pe pieptarul meu să vin încoace.

Au mă înșeală ochiul ce se zbate
Sau nu m-ajută mintea să-nțeleg,
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
Și acum găsesc #Moldova jumătate.

Vândut-ați oare hoardelor de-afară
La târgul vremii vreuna din moșii
Eu nu găsesc pe lume bogății
Ce mi-ar putea plăti un colț de țară.

Târziu de tot în noaptea de tăciune
Cu ochii grei de-atâta nepătruns
Se-nvrednici Sihastrul de răspuns:
Măria Ta, eram în rugăciune.

Dar nu purta în suflet îndoială
Cum că plăieșii și-au ieșit din minți,
Precupețind Moldova pe arginți
Cum ai avut în cuget bănuială.

Ei zac în lanțuri lângă malul mării,
Sau trag în juguri puse de călăi.
Iar bicele nu le rotesc ai tăi
Și brațul ce lovește nu-i al țării.

Măria Ta, înseninează-ți fața,
Arcașii n-au uitat să dea la semn,
Așteaptă doar un chiot de îndemn,
Să rupă lanțul și să ia sâneața.

Și vom clădi biserică frumoasă,
Cât ține cerul bolta coviltir,
Să-ncapă neamu-ntreg sub patrafir,
Și să ne-aduci pe toți cuminecați acasă.

Și să ne-aduci cuminecați acasă.
Ajuns pe-o vale lâng-un râu în spume.

#folk #muzica #cenaclu #flacara #cantec #victorsocaciu #melodie #Daniil #sihastru #stefan